OPĂCIT adj. (ȚR, Criș.) Derutat, uluit. B: Judica și Rimul mult opăcit, ca și pre Antina, doisprăzeace filosofi. A 1717, 35^v. C: Iară nișlt oamini ... fățarnici și îndărăbnici și opăciți și întunecați... știu așea, ce în zi de sărbătoare place lui Dumnezău numai ședearea. C 1692, 542^v. Etimologie: opăci. Vezi si opăci, opăcitor, opăcitură.