opsă, adv. – (reg.) 1. Desigur, firește. 2. Doar, numai: „Opsă l-au vădzut alaltăieri” (Săcel, Sat Șugatag); „Opsă doară n-oi mere eu pe-acolo” (Ieud, 1987). (Trans., Maram.). – Posibil din lat. ipse, -um, ipso (facto) „implicit; prin însăși acest fapt” (Țurcanu); din op „de folos” (< lat. opus) + să (MDA).