opor sn [At: JIPESCU, O. 55 / Pl: ~oare / E: bg опора, srb opor] 1 (Reg) Parte a osiei carului. 2 (Pex) Inel de oțel de la osia carului Si: oporniță. 3 (Reg; îlav) Până la (sau în) ~ Până la refuz Si: complet, total. 4 (Reg; îe) A pune ~ (D. cai) A fi nărăvaș. 5 (D. oameni; îae) A opune rezistență Si: a se împotrivi.