Definiția cu ID-ul 504200:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oplean (oplene), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”.