OPINCUȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). Își scăpă ochii în jos și picioarele lui treceau printre opinci ca broaștele, printre papucași și opincuțe de copii. CAMILAR, N. II 317. Astăzi horele sînt pline! Crape-mi sura opincuță, Și să mor în joc cu tine, Mario, Măriuță! ALECSANDRI, P. I 70. Place-mi fata sărăcuță, Că umblă vara desculță Și iarna cu opincuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 437.