opăcit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. III, 230/31 / Pl: ~iți, ~e / E: opăci¹] (Reg) 1 Oprit. 2 (D. vin) Oprit din fierbere. 3 Zăpăcit. 4 Speriat. 5 Uluit. 6 Ciudat. 7 Pocit.

❍OPĂCIT adj. p. OPĂCI 1 Oprit, zăticnit, stingherit ¶ 2 Turburat, zăpăcit, uluit; smintit: nori după nori sburau opăciți ca de spaima unei pedepse de mai sus (CAR.); să te prinzi cu boierii că răsare soarele dinspre apus, că ei au să te facă ~ (R.-COD.) ¶ 3 Olten. (CIAUȘ.) Slăbit din cale afară, ofilit, prizărit, firav.

OPĂCIT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Regional) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. (Fig.) în înalt, nori după nori zburau opăciți ca de spaima unei pedepse. CARAGIALE, P. 37. 2. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăciți pe pămînt. ȘEZ. III 31.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti.

opăci¹ [At: N. TEST. (1648) 7^r/30 / Pzi: ~cesc / E: bg опача, srb opaciti] (Reg) 1 vt A opri. 2 vt A reține. 3-4 vt (A întârzia sau) a opri fermentarea mustului de struguri. 5-6 vtr A (se) liniști. 7 vt A induce în eroare Si: a deruta. 8 vt A buimăci. 9 vt A necăji. 10 vt (Înv) A ispiti. 11 vt A-și ieși din minți Si: a înnebuni. 12 vr A obosi. 13 vr A se poci. 14 vr A se schimonosi.

opăci² vt [At: DLR / Pzi: ~cesc / E: opacă³] (Reg) A conduce o plută.

OPĂCI (-ăcesc) vb. tr. și refl. Trans. Băn. 1 A (se) opri în loc, a (se) zăticni, a (se) stingheri: dă-mi pace, nu mă ~, se răsti Țiganul (RET.) ¶ 2 A (se) turbura, a (se) zăpăci [srb. o p a č i t i].

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A opri în loc, a reține de la lucru sau din drum; a împiedica. Și-acum plec unde-am plecat ieri, dar d-ta m-ai opăcit. RETEGANUL, P. I 68. 2. A necăji; a buimăci, a năuci, a zăpăci. Se duce vestea în țară Că m-ai opăcit o vară. MARIAN, S. 152.

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d’andoasele].

opăcésc v. tr. (vsl. sîrb. opačiti, a face pe dos, pačiti, a împedeca, a turbura, d. opak, pe dos; vsl. paky, din noŭ, opaky, înapoĭ [mișcînd], opako, din apoĭ. V. opac 1 și 2, pacoste și ză-păcesc). Vest. Împedec, stingheresc, importunez: dă-mĭ pace și nu mă opăci! V. refl. Mă opresc, perd timpu: du-te și nu te opăci!

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, 3 sg. opăcește, imperf. 1 opăceam; conj. prez. 1 sg. să opăcesc, 3 să opăcească

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 să opăcească

opăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. opăcească

OPĂCIT adj. (ȚR, Criș.) Derutat, uluit. B: Judica și Rimul mult opăcit, ca și pre Antina, doisprăzeace filosofi. A 1717, 35^v. C: Iară nișlt oamini ... fățarnici și îndărăbnici și opăciți și întunecați... știu așea, ce în zi de sărbătoare place lui Dumnezău numai ședearea. C 1692, 542^v. Etimologie: opăci. Vezi si opăci, opăcitor, opăcitură.

OPĂCI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29^r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ♦ (Criș., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505^r; cf. N. TEST (1648). Etimologie: bg. opača, scr. opačiti. Vezi și opăcit, opăcitor, opăcitură. Cf. c e l u i, î n c e l u i, p o t i c ă l i.

opăci, opăcesc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.

OPĂCIT, -Ă adj. (Regional) 1. Oprit, reținut, împiedicat. Trimișii lui Rakoți opăriți în Moldova. șincai, hr. iii, 230/31. ◊ (Adverbial) Merge opărit (Măceșul de Jos – Băilești). alr ii/i h 67/872. ♦ (Despre vin) Oprit din fierbere (Dobra – Deva), alr ii/105. 2. Zăpăcit, speriat, uluit. cf. com. din ZAGRA – NĂSĂUD, PLOPȘOR, v. o. ◊ Fig. În înalt, nori după nori zburau opăriți ca de spaima unei pedepse. caragiale, o. i, 143. ♦ Ciudat, neobișnuit. Cele care introduc astfel de porturi opărite, pe bună dreptate își primesc cîteodată pedeapsa. iovescu, n. 151. 3. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel dă oameni opăriți pă pămînt. șez. iii, 31, cf. plopșor, v. o., ciaușanu, v. 184. ◊ (Prin analogie) Cu asemenea marda opărită și pocăltită îndrăznim să ne mai lăudăm? m. i. caragiale, c. 23. – pl.: opăciți, -te. – v. opăci^1.

OPĂCI² vb. IV. tranz. (Regional) A cîrmui pluta. com. din rodna – năsăud. – prez. ind.: opăcesc. – v. opacă³.

OPĂCI¹ vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A opri, a împiedica; a reține, a întîrzia. cf. KLEIN, D. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, CIHAC, II, 228, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Ah! Făptuiri ori patimi ne-opăcesc Al vieții-avînt. gorun, f. 29. Puteam fi pe la podu-mare, dacă nu ne opăceai tu, muiere. agîrbiceanu, l. t. 9. Spre a opăci peștele deasupra pînzei lui, vom momi chiar în el. atila, p. 106. M-ai „opăcit' de la lucru. novacoviciu, c. b. ii, 5. Dă-mi pace, nu mă opăci. reteganul, p. i, 62. Nu știu neică ce nu vine; Nu știu cina-l opăcește, Ori lată-său îl sfădește. doine, 151, cf. șez. vii, 182, com. liuba, gr. s. vi, 242, todoran,; GL., ALR 11/141, 219. ◊ refl. Auzind de venirea oștilor ardelenești, se opăcise de la pășirea înainte. șincai, hr. iii, 31/29, cf. lb, cihac, ii, 228. Am plecat tîrziu, căci m-am opăcit mult prin oraș. kev. ciut. iii, 163, cf. barcianu, alexi, w. ♦ A întîrzia sau a opri fermentarea mustului de struguri. cf. h xvii 180. Mat. dialect, i, 263. 2. Tranz. și refl. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli. Ceilalți toți să opăriseră cu totul. zilot, cron. 68. Oile... dacă nu întăîlneau în cale vreun adăpost, care să le ”opă-ceascău... toate săreau în gîrlele Dunării. dragomir, o. m. 233. Îl opăcea... cu blîndă stăruință, v. rom. ianuarie 1956, 41, cf. com. din blaj și din hereclean – zălau, alr ii/102. 3. Tranz. A induce în eroare, a deruta; a buimăci, a năuci, a zăpăci; a necăji. Căutaț să nu vă opăcească cineva pre voi. n. test. (1648), 31^r/30. Din carea s-ar vedea că Vasilie Lupul... bine au știut limba lătinească, de nu m-ar opări vorbele lui Kemeni Janoș. șincai, hr. iii, 47/1, cf. ddrf. Drăgaicele sînt un fel de șoimane, rusalii, sau sfinte cari opăcesc pe oameni, pamfile, s. v. 91, cf. cade. Mai opăcește-l și dumneata, că doară-doară fuge de noi. BENiuc, v. cuc. 22. Se duce vestea în țară că m-ai opărit o vară. Marian, sa. 152. ◊ refl. Da’ăi de se opăcesc, cum se cheamă? lungianu, cl. 155. ♦ (Învechit) A ispiti. Deci să te va opăci ochiul tău cel derept, scoate-l și-l leapădă de la tine. n. test. (1648), 7^r/30. ♦ refl. A înnebuni, a-și ieși din minți. S-a opărit săracul Auzi ce vorbește! rădulescu-codin, î. 281. 4. Refl. A obosi, a se istovi; a se speti. cf. i. golescu, c. 237, 254. 5. Refl. A se poci, a se sluți. cf. ciaușanu, gl. ♦ A se schimonosi, a se strîmba. cf. TOMESCU, GL., LEXIC REG. 83. – prez. ind.: opăcesc. – Din bg. опача, scr. opačiti.