Definiția cu ID-ul 923767:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLTEAN, olteni, s. m. 1. Persoană originară din Oltenia, locuitor al Olteniei. Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. STANCU, D. 91. Las’ să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. COȘBUC, P. II 110. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) făcînd comerț ambulant cu fructe, legume, pește. Ce-o să-mi arăți, domnișoară? întrebă rîzînd șiret olteanul și se aplecă să-și ridice cobilița cu coșurile. DUMITRIU, B. F. 117. Olteanul i-a vîndut a treia oară ouă clocite. C. PETRESCU, C. V. 85.