OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OLOGEÁLĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ologeálă s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink