OLIGOCEN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.