2 intrări
18 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OLIGOCEN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.
oligocen, ~ă [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr oligocène] 1 sn Epocă geologică aparținând perioadei paleogenului. 2 sn Serie de straturi geologice care aparțin acestei epoci. 3-4 a Care se referă (la oligocen (1) sau) la formațiile din această epocă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLIGOCEN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiile din această epocă. – Din fr. oligocène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
OLIGOCEN s. n. Epocă geologică și serie de straturi ale perioadei paleogenului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OLIGOCEN s.n. (Geol.) Epocă (serie) superioară a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. oligocène, cf. gr. oligos – puțin, kainos – recent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLIGOCEN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a paleogenului. (< fr. oligocène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OLIGOCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru perioada superioară a paleogenului. /<fr. oligocene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OLIGOCEN1 n. Perioadă superioară a paleogenului. /<fr. oligocene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oligocen a. și n. Geol. se zice de un grup de terenuri terțiare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oligocen1 adj. m., pl. oligoceni; f. oligocenă, pl. oligocene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oligocen2 s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oligocen2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oligocen1 adj. m., pl. oligoceni; f. oligocenă, pl. oligocene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oligocen adj. m., pl. oligoceni; f. sg. oligocenă, pl. oligocene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oligocen s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OLIGOCEN s. (GEOL.) neonumulitic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OLIGO- „reducere, scădere; mic, restrîns, redus”. ◊ gr. oligos „puțin, mic” > fr. oligo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oligo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu puține fructe; ~cefal (v. -cefal), adj., (despre inflorescențe) format din cîteva capitule; ~cen (v. -cen1), adj., s. n., 1. s. n., Epocă superioară a paleogenului. 2. adj., Care aparține acestei epoci; ~chete (v. -chete), s. n. pl., clasă de anelide terestre și dulcicole, cu corpul acoperit cu puțini peri; ~citemie (v. cit/o-, v. -emie), s. f., reducere a numărului globulelor roșii din sînge; ~cranie (v. -cranie), s. f., dezvoltare insuficientă a volumului cutiei craniene; ~crație (v. -crație), s. f., oligarhie*; ~cromie (v. -cromie), s. f., anemie produsă prin reducerea încărcăturii hemoglobinice; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie caracterizată printr-un număr mai mic decît cel normal al degetelor de la mîini și picioare; ~dendrocit (v. dendro-, v. -cit), s. n., oligodendroglie*; ~dendroglie (v. dendro-, v. -glie), s. f., celulă mică a sistemului nervos, caracterizată prin nuclei sferoizi și prelungiri citoplasmice fine; sin. oligodendrocit, oligoglie; ~dinamic (v. -dinamic), adj., 1. Cu putere slabă. 2. Care desfășoară activitate chimică în cantități foarte mici; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de distrugere a bacteriilor din apă de către ionii metalelor grele, la o concentrație foarte mică a acestora; ~dipsie (v. -dipsie), s. f., diminuare a senzației de sete; ~fag (v. -fag), adj., cu nutriție limitată la puține specii de plante; ~fagie (v. -fagie), s. f., scădere a poftei de mîncare; ~fil (v. -fil2), adj., cu un număr mic de frunze; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre organisme) care își are originea în cîteva forme primitive; ~fotic (v. -fotic), adj., (despre plante) care trăiește în medii cu luminozitate slabă; ~frenie (v. -frenie), s. f., stare patologică caracterizată prin rămînerea în urmă a facultăților psihice; ~frenologie (v. freno-2, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul oligofreniei; ~frenopedagogie (v. freno-2, v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., parte a defectologiei care tratează despre educarea deficienților mintali; ~genic (v. -genic), adj., (despre un caracter ereditar) controlat de un număr redus de gene; ~glie (v. -glie), s. f., oligodendroglie*; ~halin (v. -halin), adj., (despre bazine acvatice) care posedă un conținut de 0,5-3 g de clorură de sodiu la litru; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., diminuare accentuată a secreției sudorale; ~manie (v. -manie), s. f., afecțiune psihică cuprinzînd un număr restrîns de bolnavi; ~melie (v. -melie), s. f., subțiere congenitală excesivă a membrelor sau deficiență în numărul lor; ~menoree (v. meno-, v. -ree), s. f., diminuarea frecvenței menstruației; ~mer (v. -mer), adj., 1. Care prezintă un număr redus de elemente structurale. 2. (Despre un ciclu floral) Care are un număr mic de elemente constitutive; ~nitrofil (v. nitro-, v. -fil1), adj., (despre bacterii) care trăiește într-un mediu cu puțin azot; ~riz (v. -riz), adj., (despre plante) care posedă un număr mic de rădăcini; ~saprobii (v. sapro-, v. -bie), s. f. pl., forme vegetale și animale prezente în apa puțin încărcată cu substanțe putrescibile, în care mineralizarea materiilor organice este terminată; ~saprobiotic (v. sapro-, v. -biotic), adj., (despre organisme) care trăiește în ape puțin contaminate; ~sialie (v. -sialie), s. f., reducere a secreției salivare; ~sperm (v. -sperm), adj., s. n., (fruct) care cuprinde un număr redus de semințe; ~spermie (v. -spermie), s. f., reducere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal; ~spore (v. -spor), s. f. pl., (plante) care produc un număr redus de spori sau de granule de polen; ~taxie (v. -taxie), s. f., reducere a numărului de verticile florale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea oligoelementelor în scop terapeutic; ~toc (v. -toc), adj., care generează puțini muguri sau cîteva ramuri; ~trih (v. -trih), adj., (despre vegetale) puțin păros; ~trof (v. -trof), adj., (despre plante) care crește pe soluri sărace în substanțe nutritive; ~trofie (v. -trofie), s. f., 1. Nutriție deficientă. 2. Stare a plantelor oligotrofe; ~trofofil (v. trofo-, v. -fil1), adj., care crește în medii sărace în substanțe nutritive; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre insecte) care vizitează un număr restrîns de plante în vederea polenizării; ~zoospermie (v. zoo-, v. -spermie), s. f., cantitate mică de ejaculat, datorită scăderii secreției de spermă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OLIGOCÉN, epocă a perioadei terțiare dintre Eocen și Miocen (între c. 36,6 și 23,7 mil. ani în urmă). În O. a avut loc expansiunea mamiferelor și și-au făcut apariția primele suine, rinocerii și tapirii.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oligocen, oligocenăadjectiv
etimologie:
- oligocène DEX '09 DEX '98 DN
oligocensubstantiv neutru
- 1. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: neonumulitic
etimologie:
- oligocène DEX '09 DEX '98 DN