oleji [At: ALEXI, W. / V: (reg) olăji / Pzi: ~jesc / E: vsl оулєшти] 1 vr (Olt) A se adăposti. 2 vt A feri pe cineva de frig, de vorbe rele etc. 3 vr (Mol; Olt) A mânca frugal. 4 vt A oferi cuiva doar strictul necesar pentru existență.

OLEJI (-ejesc) vb. refl. Olten. (CONV.) (CIAUȘ.) A se adăposti, a se aciola.

olăji v vz oleji

olălăi^1[1] v vz oleji

olejésc (mă) v. refl. (sîrb. uležati, d. vsl. *ulengon-ulĭešti, d. lĭešti, a se culca. V. oblojesc, slejesc). Olt. Mă adăpostesc cum pot, mă oploșesc: un loc unde să se olejească (BSG. 1922, 120). Mold. sud. Îmĭ potolesc puțin foamea: de abea m’am olejit. V. tr. Zămorăsc, țin cu prea puțină mîncare (cp. și cu rus. oblegčitĭ, a ușura, a potoli).

oleji, olejesc, vb. IV refl. (reg.) a se adăposti, a se oploși.

OLEJI vb. IV. refl. 1. (Prin Olt.) A se adăposti, a se aciua, a se oploși. Cf. scriban, D., PLOPȘOR, v. O. 12, CIAUȘANU, v. 184, ALR I 1 354/812. ♦ Tranz. A feri (pe cineva) de frig, de vorbe rele etc. cf. i. cr. viii, 344. 2. (Prin Mold. și Olt.) A-și potoli foamea mîncînd puțin (scriban, d., cv 1950, nr. .4, 44); a se întrema (ciaușanu, v. 184). M-am olejît cu ce-am putut și-am scăpat la carne. cv 1950, nr. 4, 44. ◊ Tranz. (Cu complementul „foamea”) Nu făcea nici popaz, nimic, doar cît își olejea foamea. i. cr, i, 134. ♦ Tranz. A oferi (cuiva) doar strictul necesar pentru existență; a amăgi. cf. scriban; d. La unii a trîntit cu ghiotura, de înoată și se lăfăiesc în bunătăți, pe alții i-a olejit acolo, cu te mieri ce, ia, o nimica toată. i. cr. iii, 31. – Prez. ind.: olejesc. – Și: olăji vb. IV. alexi, w. – Din slav. (cf: v. sl. оулѣжати, scr., ucr. улежати „a se culca, a zăcea”).