olejésc (mă) v. refl. (sîrb. uležati, d. vsl. *ulengon-ulĭešti, d. lĭešti, a se culca. V. oblojesc, slejesc). Olt. Mă adăpostesc cum pot, mă oploșesc: un loc unde să se olejească (BSG. 1922, 120). Mold. sud. Îmĭ potolesc puțin foamea: de abea m’am olejit. V. tr. Zămorăsc, țin cu prea puțină mîncare (cp. și cu rus. oblegčitĭ, a ușura, a potoli).