OLASTISEALĂ, olastiseli, s. f. (Învechit și regional) Dezmierdare, mîngîiere. Se sili... cu fel de fel de olastiseli ca să facă pe băiat să scoață măcar un grai din gura lui. POPESCU, B. III 125. El șezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte și pline de olastiseli, încît mă rănii grozav de dragoste cătră dînsul. GORJAN, H. I 158.