Definiția cu ID-ul 504142:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ojic s. m. – (Olt.) Mîncărime, arsură pe tubul digestiv. – Var. ojig. Sb. ožig „flacără” (Pușcariu, Dacor., VII, 124), cf. jig. – Der. ojiji, vb. (Trans., Banat, Olt., a arde, a lua foc), din sb. ožeči, ožežem.