2 intrări
11 definiții
din care- explicative (8)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
odovăire1 sf [At: LM / Pl: ~ri / E: odovăi1] 1 (Reg) Terminare. 2 (Mol; spc) Învingere. 3 (Reg; d. obiecte de îmbrăcăminte) Stricare. 4[1] (Reg; d. obiecte de îmbrăcăminte) Distrugere. 6 (Reg) Consumare. 7 (Mol) Epuizare. 8 (Bis; înv) Serbare a zilei a opta după o sărbătoare mare.
- Și în original lipsește sensul 5 — LauraGellner
odovăire2 sf [At: LB / Pl: ~ri / E: odovăi] (Îvr) Repetare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
odovăi1 [At: ȘEZ. V, 136 / V: (reg) ~ia / Pzi: ~iesc / E: slv отъдавати, -ваѭ] 1 vr (Reg) A se termina. 2 vt (Mol) A învinge. 3 vt (Reg, c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A strica. 4 vt (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A distruge. 5 vt (Reg) A consuma. 6 vr (Mol) A obosi foarte tare într-o acțiune. Si: a se istovi. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
odovăi2 vt [At: LB / Pzi: ~iesc / E: slv оудвоити] (Înv) A repeta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
odovăia v vz odovăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ODOVĂI, odovăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre haine, încălțăminte) A strica, a uza. Făcutu-mi-am opinci de fier... și umblat-am pînă le-am odovăit. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ODOVĂI vb. 1. (Mold.) A se termina, a se încheia, a se sfîrși. Ascultă, oame, den ce materie ești și ce ești, și ce vei să fii, nu te mări, ce să fii plecat, vădzîndu-le că esti pămînt și iar în pâmint vei să te odovăiesti. CRON. SEC. XVIII, 13r. 2. (ȚR) A sărbători. Într-această zi să odovăiaște praznicul a cinstitei cruci. M 1698 sept., 92r, col. II. Să odovăiaște praznicul nașterii lui Hristos. M 1779 dec., 216v, col. II; cf. M 1779 mart., 47r, col. I; M 1780 sept., 161r, col. II. Etimologie: sl. otŭdavati. Cf. v i g ă z u i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
odovăĭésc v. tr. (vsl. sîrb. otdavati, bg. otdavam, predaŭ). Meh. Termin, isprăvesc. Mold. Rar. Consum: această sobă odovăĭește multe lemne. V. refl. S’a odovăit praznicu, s’a terminat efectu uneĭ sărbătorĭ împărăteștĭ în întrebuințarea cîntărilor care atîrnă de ĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
odovăi (odovăiesc, odovăit), vb. – 1. (Olt.) A termina. – 2. (Mold., Trans.) A consuma a uza. – Sl. otudavati „a da” (Cihac, II, 225), sb. odavati „a da”. – Der. odavanie (var. odovanie), s. f. (a opta zi după o sărbătoare mare), din sl. otudavanije, sec. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
odovăi, odovăiesc, vb. IV (înv.) a termina, a isprăvi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
odovăire, odovăiri s. f. (Înv.) Faptul de a odovăi; spec. serbarea zilei a opta după o sărbătoare mare. Din odovăi.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
odovăi, odovăiescverb
-
- Făcutu-mi-am opinci de fier... și umblat-am pînă le-am odovăit. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
-
- 2. A se osteni. DLRMsinonime: osteni