OCTOIH, octoihuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde cîntările zilelor săptămînii (pe opt glasuri). Glas al șaptelea din octoih. CONTEMPORANUL, VI 195. ♦ Cîntare, litanie. Avea un glas de buhai, de răsuna bolta bisericii cînd cînta octoihul. CAMIL PETRESCU, O. II 680. – Variante: ohtoic (ALECSANDRI, T. 383), oftoic (GHICA, S. 51) s. n.