OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti; apărare, protejare, sprijin, ajutor. Nu te teme, că te ieu sub ocrotirea mea. ALECSANDRI, T. I 83. Nu vor mai putea... sta mult în țară... cetățile făcute la. Tîrgoviște și la București nefiind o ocrotire temeinică. BĂLCESCU, O. II 101. Educația, ocrotirea obștească, egalitatea morală și civilă... șterg baștina și- dau locuitori buni și îndatoriți. RUSSO O. 98. ♦ Adăpost, azil. Trimise o solie și la craiul Poloniei poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigraților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279. Au aprins un foc mare, ca să deie sămn acelor ce să primejduie că în acel ostrov pot să afle ocrotire, DRĂGHICI, R. 221.