OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri stabilite de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

ocrotire sf [At: PRAV. COND. (1780), ap. GCR II, 125/34 / Pl: ~ri / E: ocroti] 1 Apărare. 2 Protejare. 3 Ajutor. 4 Adăpost.

OCROTIRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti; apărare, protejare, sprijin, ajutor. Nu te teme, că te ieu sub ocrotirea mea. ALECSANDRI, T. I 83. Nu vor mai putea... sta mult în țară... cetățile făcute la. Tîrgoviște și la București nefiind o ocrotire temeinică. BĂLCESCU, O. II 101. Educația, ocrotirea obștească, egalitatea morală și civilă... șterg baștina și- dau locuitori buni și îndatoriți. RUSSO O. 98. ♦ Adăpost, azil. Trimise o solie și la craiul Poloniei poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigraților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279. Au aprins un foc mare, ca să deie sămn acelor ce să primejduie că în acel ostrov pot să afle ocrotire, DRĂGHICI, R. 221.

OCROTIRE ~i f. 1) v. A OCROTI ◊ ~ea sănătății ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor și întărirea sănătății. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituție în scopul utilizării raționale, al conservării și reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti

ocrotire f. protecțiune.

ocroti [At: HERODOT (1645), 492 / Pzi: ~tesc / E: slv окротити, оукротити] 1 vt A apăra. 2 vt A proteja. 3 vr (Înv) A se adăposti.

OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja, a ajuta, a sprijini. Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. ◊ (Poetic) Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. În lungul cîmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Refl. (Învechit) A se apăra. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256.

A OCROTI ~esc tranz. (ființe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti

ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi].

ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez.

ocrotire (desp. o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotirii

ocrotire (o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotirii

ocrotire s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. ocrotirii; pl. ocrotiri

ocroti (a ~) (desp. o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, 3 sg. ocrotește, imperf. 1 ocroteam; conj. prez. 1 sg. să ocrotesc, 3 să ocrotească

ocroti (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 să ocrotească

ocroti vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 sg. și pl. ocrotească

OCROTIRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 3. protejare, sprijinire, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrânețelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecție, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți de binefacere.) 7. v. egidă.

OCROTIRE s. 1. apărare, ferire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. și pop.) oblăduire. (~ țării de primejdii.) 2. apărare, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 3. protejare, sprijinire, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrînețelor lui.) 4. ajutor, asistență, protecție, sprijin, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ lui.) 5. grijă, protecție, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți de binefacere.) 7. egidă, oblăduire, patronaj, protecție, sprijin. (Asociația se bucură de înalta ~ a...)

OCROTI vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.

OCROTI vb. 1. a apăra, a feri, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)

ocroti (ocrotesc, ocrotit), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector).

OCROTIRE. Subst. Ocrotire, ocrotință (înv.), apărare, scut (fig.), protejare, proteguire (rar), patronare, patronaj, sprijin (fig.), sprijinire, (fig.), susținere, oblăduire (înv. și pop.), fereală, ferire. Ocrotirea sănătății; ocrotirea naturii; protecția muncii. Pază, păzire, păzit (rar), gardă, escortă, strajă, străjuire, veghe, veghere, priveghere, privegheală (pop.), priveghi (pop.), supraveghere. Tutelă, tutelaj (rar), epitropie, curatelă. Favoritism, favorizare, părtinire, nepotism, protecție, proptea (fig.), pilă (fig., fam.). Protecționism. Ocrotitor, apărător, protector. Paznic, păzitor, gardian, santinelă, caraulă, strajă (rar), străjer (înv. și pop.), străjuitor (rar), supraveghetor. Tutore, epitrop, curator. Mecena (livr.), mecenat (livr.). Protejat, favorit. Adj. Ocrotitor, apărător, protector, de protecție, proteguitor (rar); sprijinitor (fig.); părtinitor. Păzitor, străjuitor (rar), veghetor. Protejat, ferit. Vb. A ocroti, a lua pe cineva sub ocrotirea (sub aripa) sa, a apăra, a lua apărarea, a lua sub aripă (fig.), a susține (pe cineva), a proteja, a protegui (rar), a protege (rar), a protecta (înv., rar), a oblădui (înv. și pop.); a feri, a scuti, a ține la adăpost. A păzi, a străjui, a face de gardă, a veghea, a priveghea (pop.), a supraveghea. A tutela, a avea grijă, a patrona. A favoriza, a acorda favoruri, a părtini, a proteja; a pune (a băga) pile (fam.). A se bucura de protecția cuiva, a fi ocrotit, a fi sub ocrotire, a ajunge (a fi) în mîini bune, a fi sub mîna cuiva, a avea spete (pile; proptele). A da în grija cuiva, a da pe mîna cuiva, a lăsa în seama cuiva. Adv. Sub ocrotire, sub pază; sub tutelă. V. apărare, pază.

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, instituție înființată în anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliată Academiei Române (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii și de a adopta măsuri pentru ocrotirea lor. Pînă în prezent a delimitat c. 400 de rezervații naturale (ex. Parcul național Retezat, Polița cu Crini din Ceahlău, Valea Fagilor din N M-ților Măcin, Pădurea Letea, lacul și pîrîul Pețea etc.) și a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colți) și faunistice (ex. rîsul, nagîțul, ciocîntorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a încă 11 parcuri naționale (Rodna, Călimani, Ceahlău, Piatra Craiului, Delta Dunării ș.a.) realizate în 1990 și reglementarea prin legi a protecției mediului înconjurător.

OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, revistă științifică editată de Academia Română începând cu 1955 (până în 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important în impulsionarea activității protecționiste din România și în promovarea conceptelor și normelor organismelor internaționale implicate în ocrotirea naturii și a mediului.