OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri stabilite de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

ocrotire sf [At: PRAV. COND. (1780), ap. GCR II, 125/34 / Pl: ~ri / E: ocroti] 1 Apărare. 2 Protejare. 3 Ajutor. 4 Adăpost.

OCROTIRE sf. Faptul de a ocroti; apărare, protecți(un)e.

OCROTIRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti; apărare, protejare, sprijin, ajutor. Nu te teme, că te ieu sub ocrotirea mea. ALECSANDRI, T. I 83. Nu vor mai putea... sta mult în țară... cetățile făcute la. Tîrgoviște și la București nefiind o ocrotire temeinică. BĂLCESCU, O. II 101. Educația, ocrotirea obștească, egalitatea morală și civilă... șterg baștina și- dau locuitori buni și îndatoriți. RUSSO, O. 98. ♦ Adăpost, azil. Trimise o solie și la craiul Poloniei poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigraților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279. Au aprins un foc mare, ca să deie sămn acelor ce să primejduie că în acel ostrov pot să afle ocrotire, DRĂGHICI, R. 221.

OCROTIRE ~i f. 1) v. A OCROTI ◊ ~ea sănătății ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor și întărirea sănătății. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituție în scopul utilizării raționale, al conservării și reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti

ocrotire f. protecțiune.

ocroti [At: HERODOT (1645), 492 / Pzi: ~tesc / E: slv окротити, оукротити] 1 vt A apăra. 2 vt A proteja. 3 vr (Înv) A se adăposti.

OCROTI (-otesc) vb. tr. A apăra, a lua sub paza sa, a proteja: era încredințat că... va putea să ocrotească pe creștini de asuprelile nelegiuitului dușman al sfintei cruci (ISP.); fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute (CRG.); superiorii îl ocroteau, camarazii îl găseau de spirit (VLAH.) [vsl. o k r o t i t i].

OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja, a ajuta, a sprijini. Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. ◊ (Poetic) Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. În lungul cîmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Refl. (Învechit) A se apăra. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256.

A OCROTI ~esc tranz. (ființe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti

ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi].

ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez.

ocrotire (desp. o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotirii

ocrotire (o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotirii

ocrotire s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. ocrotirii; pl. ocrotiri

ocroti (a ~) (desp. o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, 3 sg. ocrotește, imperf. 1 ocroteam; conj. prez. 1 sg. să ocrotesc, 3 să ocrotească

ocroti (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 să ocrotească

ocroti vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 sg. și pl. ocrotească

ocroti (ocrotesc, ocrotit), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector).

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, instituție înființată în anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliată Academiei Române (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii și de a adopta măsuri pentru ocrotirea lor. Pînă în prezent a delimitat c. 400 de rezervații naturale (ex. Parcul național Retezat, Polița cu Crini din Ceahlău, Valea Fagilor din N M-ților Măcin, Pădurea Letea, lacul și pîrîul Pețea etc.) și a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colți) și faunistice (ex. rîsul, nagîțul, ciocîntorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a încă 11 parcuri naționale (Rodna, Călimani, Ceahlău, Piatra Craiului, Delta Dunării ș.a.) realizate în 1990 și reglementarea prin legi a protecției mediului înconjurător.

OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, revistă științifică editată de Academia Română începând cu 1955 (până în 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important în impulsionarea activității protecționiste din România și în promovarea conceptelor și normelor organismelor internaționale implicate în ocrotirea naturii și a mediului.

OCROTIRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 3. protejare, sprijinire, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrânețelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecție, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți de binefacere.) 7. v. egidă.

OCROTIRE s. 1. apărare, ferire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. și pop.) oblăduire. (~ țării de primejdii.) 2. apărare, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 3. protejare, sprijinire, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrînețelor lui.) 4. ajutor, asistență, protecție, sprijin, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ lui.) 5. grijă, protecție, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți de binefacere.) 7. egidă, oblăduire, patronaj, protecție, sprijin. (Asociația se bucură de înalta ~ a...)

OCROTIRE. Subst. Ocrotire, ocrotință (înv.), apărare, scut (fig.), protejare, proteguire (rar), patronare, patronaj, sprijin (fig.), sprijinire, (fig.), susținere, oblăduire (înv. și pop.), fereală, ferire. Ocrotirea sănătății; ocrotirea naturii; protecția muncii. Pază, păzire, păzit (rar), gardă, escortă, strajă, străjuire, veghe, veghere, priveghere, privegheală (pop.), priveghi (pop.), supraveghere. Tutelă, tutelaj (rar), epitropie, curatelă. Favoritism, favorizare, părtinire, nepotism, protecție, proptea (fig.), pilă (fig., fam.). Protecționism. Ocrotitor, apărător, protector. Paznic, păzitor, gardian, santinelă, caraulă, strajă (rar), străjer (înv. și pop.), străjuitor (rar), supraveghetor. Tutore, epitrop, curator. Mecena (livr.), mecenat (livr.). Protejat, favorit. Adj. Ocrotitor, apărător, protector, de protecție, proteguitor (rar); sprijinitor (fig.); părtinitor. Păzitor, străjuitor (rar), veghetor. Protejat, ferit. Vb. A ocroti, a lua pe cineva sub ocrotirea (sub aripa) sa, a apăra, a lua apărarea, a lua sub aripă (fig.), a susține (pe cineva), a proteja, a protegui (rar), a protege (rar), a protecta (înv., rar), a oblădui (înv. și pop.); a feri, a scuti, a ține la adăpost. A păzi, a străjui, a face de gardă, a veghea, a priveghea (pop.), a supraveghea. A tutela, a avea grijă, a patrona. A favoriza, a acorda favoruri, a părtini, a proteja; a pune (a băga) pile (fam.). A se bucura de protecția cuiva, a fi ocrotit, a fi sub ocrotire, a ajunge (a fi) în mîini bune, a fi sub mîna cuiva, a avea spete (pile; proptele). A da în grija cuiva, a da pe mîna cuiva, a lăsa în seama cuiva. Adv. Sub ocrotire, sub pază; sub tutelă. V. apărare, pază.

OCROTI vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.

OCROTI vb. 1. a apăra, a feri, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)

OCROTIRE s. f. Acțiunea de a (se) ocroti și rezultatul ei. 1. Apărare, protejare; ajutor, sprijin. Vor fi copiii supt ocrotirea părinților fiind încă nevîrstneci. prav. cond. (1780), ap. gcr ii, 125/34. Mă rog să mă aibi supt ocrotire. drăghici, R. 61/25. Cȋte vițiuri s-au strecurat ȋn frumoasa noastră țară subt ocrotirea unui guvern prieten a întunericului. negruzzi, s. i, 288. Nu te teme, că te ieu sub ocrotirea mea. alecsandri, t. 1115. De vrai să te aleagă,... Prefectului te-nchină cu-adîncă umilire Și-l roagă să te ieie sub nalta-i ocrotire. i. negruzzi, s. ii, 29, cf. ddrf, șăineanu, alexi, w. Ar fi vrut să afle ce-i cu planurile... și mai ales cu ocrotirea prefectului. sadoveanu, p. m. 36. Paznicul de vînătoare și pădurarul... au un rol hotărîtor nu numai ȋn acțiunea de ocrotire, ci și ȋn aceea de recoltare a vȋnatului. vîn. pesc. februarie 1964, 3. Prin lege se stabilesc măsurile de protecție și securitate a muncii precum și măsuri speciale de ocrotire a muncii femeilor și tineretului. scînteia, 1965, nr. 6664. 2. Adăpost, azil. Au aprins un foc mare, ca să dee sămn acelor ce să primejduie, că în acel ostrov pot să afle ocrotire. drăghici, r. 221/26. Trămise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. bălcescu, m. v. 426, cf. 136. – v. ocroti.

OCROTI vb. IV. tranz. A lua sub paza sa, a apăra, a proteja. Călărimea... sta de sprijiniia pre cei ce fugea din dărăpt și-i ocrotea de cătră greci. herodot (1645), 492. Să vor certa... ceia ce-i vor fi priimit în casele sale și-i vor fi ocrotit pre răpitori. prav. 186, cf, anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Pe cel nevinovat ați ocrotit. marcovici, c. 119/26. Mihai socoti... a ușura oarecum sarcinele țăranilor, a-i ocroti în contra abuzurilor nobililor. bălcescu, m, v. 400, cf. POLizu. Radu-i ocrotit de cuconul Ștefan Stîlpeanu. alecsandri, t. 1 412, cf. maiorescu, d. ii, 174. Se trezise... fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute. creangă, p. 139. Ocrotea pe-toți copiii sărmani. ispirescu, l. 269, cf. ddrf, șăineanu, alexi, w., severin, s. 94. Totdeauna m-ați ajutat și m-ați ocrotit. rebreanu, r. i; 86. Tot el va ști acum, cu un braț tot atît de puternic, să-l ocrotească pe Costea. c. petrescu, c. v. 330. Monica se ridică de pe divan, ocrotindu-și ochii cu palma. teodoreanu, m. ii, 101. Natura eternă... te ocrotește ca o mamă. sadoveanu, o. ix, 354. Pe George să-l grijească Și... să mi-l ocrotească. MARIAN, î. 127, cf. PĂSCULESCU, L. P. 224, zanne, p. viii, 57. ◊ fig. Noaptea-s cîntece și rîsuri, Ȋntîlniri și voie bună, Ocrotite de seninul Blȋnd al razelor de lună. petică, o. 97. Ȋn lungul cȋmpiei arse, pustii se înalță doar un singur pȋlc de salcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. gîrleanu, l. 20. Priveam cu inima strȋnsă, prăvălia scundă, ocrotită de aceeași firmă îngustă. brăescu, a. 130. Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i... apoi apucaseră calea întȋmplării, spre asfințit. sadoveanu, o. xviii, 25. ◊ refl. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Mico, plin de răni, fu prins viu. bălcescu, m. v. 389. ◊ refl. pas. Vedeai ȋn țara românească pre români ȋn jaf, iar pre numiții streini ocrotindu-să de multe. zilot, cron. 71. ♦ Refl. (Ȋnvechit) A se adăposti. S-au fost și tipărit ȋntr-o cărticea dată de comitul Daniil Vaș cel mai bătrȋn, la ai căruia feciori mă ocrotesc ca la niște ucenici ai mei. șincai, hr. i, 331/9, cf. lb. – prez. ind.: ocrotesc. – Din v. sl. окротнтн, оукротнтн „a îmblînzi”.