ocolit², ~ă a [At: FN 152 / V: (reg) ~lat / Pl: ~iți, ~e / E: ocoli] 1 (Îvp) Delimitat. 2 (Îvp) Împrejmuit. 3 (Înv) Înconjurat cu un brâu ornamental. 4 (Îrg) Împresurat. 5 (Înv) Asediat. 6 (Îrg) Apărat. 7 (Reg) Răsfățat. 8 Străbătut de jur-împrejur. 9 Evitat. 10 Ignorat. 11 (Pop) Cutreierat. 12 (Îf ocolat) Circular. 13 Cotit. 14 (Reg) Încolăcit. 15-16 (Fig) Care este (făcut sau) spus în mod indirect.