ocolire sf [At: ȘINCAI, HR. III, 172/29 / Pl: ~ri / E: ocoli] 1 (Îvp) Delimitare. 2 (Îvp) Împrejmuire. 3 (Înv) Înconjurare cu un brâu ornamental Si: ocolit¹ (3), ocolitură (2). 4 (Îrg) Împresurare. 5 (Înv) Asediere. 6 (Îrg) Apărare. 7 (Reg) Răsfățare. 8 Mers de jur-împrejurul a ceva Si: ocolit¹ (6). 9 Străbatere a unei distanțe făcând un înconjur Si: ocolit¹ (7). 10 (Fig) Divagare. 11 Cotire a unor ape curgătoare, drumuri etc. Si: ocolit¹ (9). 12 Evitare a atingerii sau a lovirii prin modificarea traiectoriei Si: ocolit¹ (10). 13 Străbatere a unei distanțe făcând un înconjur Si: ocolit¹ (11). 14 Evitare a cuiva Si: ocolit¹ (12). 15 Evitare a unui anumit subiect Si: ocolit¹ (13). 16 Ignorare. 17 (Pop) Cutreierare. 18 (Buc; îs) ~ea mesei Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 19 (Buc; îas) Melodie după care se execută acest dans.

OCOLIRE, ocoliri, s. f. Acțiunea de a ocoli. Ocolirea unui obstacol.

ocăli v vz ocoli

ocoli [At: PRAV. 46 / V: (reg) ocăli^[1], ac~ / Pzi: ~lesc (reg) ocol / E: ocol] 1 vt (Îvp) A limita de jur-împrejur Si: a îngrădi. 2 vt (Îvp) A împrejmui un loc cu un gard sau cu un zid. Si: a îngrădi. 3 vt (Înv) A înconjura o clădire cu un brâu ornamental. 4 vt (Îrg) A înconjura din toate părțile Si: a împresura. 5 vt (Înv) A asedia. 6 vt (Îrg) A apăra. 7 vt (Reg) A răsfăța. 8 vt A merge de jur-împrejurul a ceva. 9 vt A străbate o distanță făcând un înconjur. 10 vrp (Rar; d. cruce) A fi purtat de jur-împrejurul bisericii. 11 vi (Fig) A divaga. 12 vi (D. ape curgătoare, drumuri etc.) A coti. 13 vt A evita atingerea sau lovirea prin modificarea traiectoriei. 14 vt A evita pe cineva. 15 vt A evita un anumit subiect. 16 vt A lăsa ceva deoparte în mod intenționat. Si: a ignora. 17 vt (Pop) A cutreiera. corectat(ă)

OCOLI, ocolesc, vb. IV. Tranz. 1. A străbate o distanță făcînd un înconjur; a merge de jur împrejur, a înconjura. Mic, cît un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, pe de margini, frunzișoara care-l adăpostise. GÎRLEANU, L. 22. Pentru ochi ca murile, Ocolii pădurile. ȘEZ. VI 125. ◊ Intranz. Ocoliră pe la biserică. CAMILAR, N. I 68. Ocolea așa, de bunăvoie, umblînd după turmele ciobanilor. SADOVEANU, B. 67. Ocolește în vîrful picioarelor casa... mai sînt cîțiva pași... A ajuns. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. L. 1. ♦ A evita să atingi sau să lovești pe cineva, ferindu-te într-o parte, făcînd un mic ocol. Cînd să iasă din Bădeni, în lumina farurilor, le apăru o căruță pe care Bunea o ocoli cu îndemînare la numai o palmă de roți. MIHALE, O. 524. La fiecare pas ocolim lucrări, eșafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42. ◊ Intranz. Fig. A ieși din subiect, a divaga. Moșul ocolea cu povestirea. La TDRG. 2. A evita să întilnești (pe cineva sau ceva) sau să vorbești (despre cineva sau ceva). Oricît o insista el, ocolește deocamdată chestia nunții. CAMIL PETRESCU, T. 1148. Că pentru dînsul, că-l iubesc, Părinții-n drum mă ocolesc Și m-au gonit din casa lor. COȘBUC, P. I 283. Oamenii sînt ca păsările: pe cît un arbore este înflorit, ele îl vizitează, iar cînd frunza și floarea se usucă, ele zboară și-l ocolesc. BOLINTINEANU, O. 380. 3. (Rar) A pune gard împrejurul unui loc; a înconjura, a împrejmui, a îngrădi. Gîndeai că toate curțile sînt ocolite cu sori, așa lumină arunca. RETEGANUL, P. II 16. Ion-vodă ocoli cu șanțuri platoul muntelui. HASDEU, I. V. 159. Au ocolit locul acela de lăcuință. DRĂGHICI, R. 52. ♦ Fig. (Învechit) A apăra, a proteja, a ocroti. Fieșcare după a sa avere și agoniseală răspunde...; iar nu cel mare și bogat nimic, căci îl ocolește puterea., și cel mic și sărac să dea tot. GOLESCU, Î. 44. De toată neputința Cea păgubitoare...le ocolește. TEODORESCU, P. P. 394. ♦ (Învechit) A încercui din toate părțile, a înconjura, a împresura, a asedia. Deodată năvăli O ceată numeroasă, pe rege-l ocoli. MACEDONSKI, O. II 249. Țara era ocolită de vrăjmași. BĂLCESCU, O. II 275.

A OCOLI ~esc tranz. 1) (obstacole, spații etc.) A depăși făcând un ocol; a înconjura. 2) (persoane, discuții etc.) A înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a eluda. 3) rar A înzestra cu un ocol; a îngrădi; a împrejmui. /Din ocol

ocolì v. 1. a face ocol: ocoli de vr’o trei ori palatul ISP.; 2. a înconjura din toate părțile: un brâu de munte ocolește toată această țară BĂLC.; 3. a evita: ei se ocolesc unii pe alții; 4. a eluda: a ocoli legea.

ocolésc v. tr. (vsl. okoliti, a îngrădi). Înconjor, merg în prejur: lupu ocolea stîna. Îs așezat în prejur: munțiĭ ocolesc satu. Fig. Evit: a ocoli oameniĭ fără educațiune. Eludez: a ocoli legea. V. intr. Merg ocolind, cotesc: du-te pe aicĭ, că pe acolo ocoleștĭ. V. oblicesc.

ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri

ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri

ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri

ocoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocolesc, 3 sg. ocolește; imperf. 1 ocoleam; conj. prez. 1 sg. să ocolesc, 3 să ocolească

ocoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocolesc, imperf. 3 sg. ocolea; conj. prez. 3 să ocolească

ocoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocolesc, imperf. 3 sg. ocolea; conj. prez. 3 sg. și pl. ocolească

OCOLIRE s. 1. înconjurare. (~ casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. v. eludare. 5. v. evitare.

OCOLIRE s. 1. înconjurare. (~ casei.) 2. înconjur, ocol, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu o mare ~.) 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. eludare, evitare. (~ prevederilor legale.) 5. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe negative.)

OCOLI vb. v. apăra, asedia, colinda, cutreiera, feri, împrejmui, împresura, încercui, închide, înconjura, îngrădi, ocroti, parcurge, păzi, proteja, străbate, vântura.

OCOLI vb. 1. a înconjura, (înv.) a împrejura. (A ~ întreaga clădire.) 2. v. înconjura. 3. a evita. (A ~ un obstacol.) 4. v. feri. 5. a evita, a se feri. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. v. eluda. 7. v. evita.

ocoli vb. v. APĂRA. ASEDIA. COLINDA. CUTREIERA. FERI. ÎMPREJMUI. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI. OCROTI. PARCURGE. PĂZI. PROTEJA. STRĂBATE. VÎNTURA.

OCOLI vb. 1. a înconjura, (înv.) a împrejura. (A ~ întreaga clădire.) 2. a înconjura. (Ai ~ mult pînă la mine.) 3. a evita. (A ~ un obstacol.) 4. a evita, a se feri, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita, a se feri. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a evita. (A ~ aplicarea, respectarea legii.) 7. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încerca să ~ primejdia.)