ocolésc v. tr. (vsl. okoliti, a îngrădi). Înconjor, merg în prejur: lupu ocolea stîna. Îs așezat în prejur: munțiĭ ocolesc satu. Fig. Evit: a ocoli oameniĭ fără educațiune. Eludez: a ocoli legea. V. intr. Merg ocolind, cotesc: du-te pe aicĭ, că pe acolo ocoleștĭ. V. oblicesc.