OBUZIER, obuziere, s. n. Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Știu însă că d-ta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU, P. M. 102. Armata noastră avea... 80 obuziere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. V. 13 9. – Pronunțat: -zi-er.