obsâgă, -i, (opsâgă), s.f. – (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu orzul (Bromus arvensis); iarba ovăzului, iarba vântului, secărea (Borza 1968: 33): „M-oi duce din jos de moară / Și-oi cule obsâgă-n poală” (Bârlea 1924 II: 9). – Din sl. ovsa „ovăz”, cf. bg. obsiga (DER).