obstrucție sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 67/2 / V: (iuz) ~iune, ~uție / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr obstruction, lat obstructio, -onis] 1 (Med) Oprire a circulației normale a substanțelor din organism prin blocarea parțială sau totală a unor canale sau vase. 2 Prelungire artificială a discuțiilor, pentru a împiedica desfășurarea unei dezbateri sau luarea unei hotărâri. 3 (Pex) Opoziție înverșunată. 4 (Med; îs) ~ intestinală Ocluzie intestinală. 5 Act neregulamentar comis în unele discipline sportive, fotbal, handbal etc., prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce să o joace. 6 Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească.