2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
obrântire sf vz obrintire
OBRÂNTI vb. IV v. obrinti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBRÂNTI vb. IV v. obrinti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
oblinti v vz obrinti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrânti v vz obrinti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrenti v vz obrinti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrintire sf [At: CALENDARIU (1814), 184/15 / V: obrân~ / Pl: ~ri / E: obrinti] (Îvp) 1-2 Obrinteală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oprinti v vz obrinti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBRINTI, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE OBRINTI se ~ește intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A OBRINTI ~ește pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obrinti (a ~) (pop.) (desp. o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, 3 sg. obrintește, imperf. 1 obrinteam; conj. prez. 1 sg. să obrintesc, 3 să obrintească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obrintire (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obrinti (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 să obrintească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obrintire (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obrinti vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 sg. și pl. obrintească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obrintire s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obrintesc, -team 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBRINTI vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBRINTIRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBRINTI vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
obrinti (obrintesc, obrintit), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-brin-ti
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: o-brin-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obrinti, obrintescverb
- 1. (Despre răni, bube sau, prin extensiune, despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33. DLRLC
-
etimologie:
- obŭjentriti DEX '98 DEX '09
obrintire, obrintirisubstantiv feminin
etimologie:
- obrinti DEX '98 DEX '09