OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti.

obrintire sf [At: CALENDARIU (1814), 184/15 / V: obrân~ / Pl: ~ri / E: obrinti] (Îvp) 1-2 Obrinteală (1-2).

OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.

obrântire sf vz obrintire

obrintire (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri

obrintire (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri

obrintire s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri

OBRINTIRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)