obor¹ [At: ANON. CAR. / Pl: ~oare / E: bg обор, srb obor)] 1 sn (Pop) Loc împrejmuit în care se țin animalele Si: ocol, staul, țarc. 2 sn (Pop) Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, în care se țin unelte agricole, nutreț etc. 3 sn (Înv) Ocol al autorității comunale, unde se închideau vitele găsite păscând în locuri interzise. 4 sn (Reg) Strungă. 5 sn (Reg) Gard făcut în jurul unei clăi de fân. 6 sn (Reg) Grădină. 7 sn (Reg; fig) Cerc luminos în jurul lunii Si: cearcăn. 8 sn (Reg; pex) Colibă. 9 sn (Rar) Grajd. 10 sn (Mun; Mol) Loc, de obicei împrejmuit, unde se ține târgul de vite, de fân, de lemne etc. 11 sn (Mun, Mol) Târg de vite. 12 i (Reg; rep) Strigăt cu care se mână vitele spre staul.