obod sn [At: DAMÉ, T. 153 / Pl: ~oade / E: srb obod] 1 (Reg) Margine circulară a sitelor de la moară, făcută din coajă de copac sau din lemn, care împiedică risipirea făinii. 2 (Olt) Scoarță de copac înfășurată în jurul gâtului vitelor atunci când au o rană, ca să nu se poată scărpina. 3 (Olt; Ban) Ciubăr în care se opăresc rufele. 4 (Olt) Împletitură de nuiele care se montează pe sanie pentru a căra fân.