2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLICI, oblicesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. Tranz. și intranz. A afla, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obličiti.

oblici1 vt [At: CORESI, EV. 5 / V: (îrg) h~ / Pzi: ~cesc / E: vsl обличити] 1 (Înv) A dovedi. 2 (Înv) A dojeni. 3 (Înv) A pedepsi. 4 (Îvp) A prinde de veste Si: a afla, a auzi. 5 (Îvp) A descoperi.

OBLICI, oblicesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. Tranz. și intranz. A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obličiti.

OBLICI, oblicesc, vb. IV. Tranz. (Popular și arhaizant) 1. A descoperi, a dibui; a găsi. E mîța de la vecina, Că mi-a oblicit, slănina. MARIAN, S. 136. Au început ei a se văiera pentru că le era frică să nu-i oblicească cineva. SBIERA, P. 5. Mîndro, de dragostea noastă Răsărit-a pom în coastă... Dușmanii l-au oblicit, Cu securile-au ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. 2. A afla, a auzi în taină, a prinde de veste, a simți. Eu socot că are o pricină, de aceea întîrzie.Știi ceva? ai oblicit ceva? SADOVEANU, B. 39. Finii și vecinii, Dacă-mi obliciră Ce vrea lelea Firă, Mi se învoiră. COȘBUC, P. II 152. ◊ Absol. Mărculeț s-a dus de-acasă, Și turcu a d-oblicit... Și rău l-a batjocorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. ◊ Intranz. Oblicind din nou despre sosirea boierilor pribegiți, cu oaste, Chiajna nu se turbură prea mult. ODOBESCU, S. I 115.

A OBLICI ~esc tranz. înv. 1) A găsi după multă căutare; a dibui. 2) A prinde de veste; a afla. [Sil. -bli-] /<sl. oblițiti

oblicì v. a afla în taină: oblicind despre sosirea boierilor OD. [Slav. OBLIČITI, a arăta].

1) oblicésc v. tr. (vsl. ob-ličiti, a arăta, a acuza, d. ličiti, a anunța). Vechĭ. – Daŭ pe față, vădesc. Înfrunt (Ps. S.). Azĭ. Mold. Trans. Descoper urma, adulmec, daŭ de: porniră unde obliciseră că se țin caiĭ lăsațĭ slobozĭ (Sadov. VR. 1913, 7, 29). V. zăpsesc.

2) *oblicésc v. intr. (d. oblic; fr. obliquer; lat. obliquare). Arm. Merg oblic, cotesc, ocolesc: a oblici la stînga.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oblici (a ~) (a dibui, a afla) (înv., pop.) (desp. o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblicesc, 3 sg. oblicește, imperf. 1 obliceam; conj. prez. 1 sg. să oblicesc, 3 să oblicească

oblici (a ~) (a dibui, a afla) (înv., pop.) (o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblicesc, imperf. 3 sg. oblicea; conj. prez. 3 să oblicească

oblici vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblicesc, imperf. 3 sg. oblicea; conj. prez. 3 sg. și pl. oblicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLICI vb. v. afla, auzi, bate, condamna, descoperi, găsi, osândi, pedepsi, ști.

oblici vb. v. AFLA. AUZI. BATE. CONDAMNA. DESCOPERI. GĂSI. OSÎNDI. PEDEPSI. ȘTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oblici (oblicesc, oblicit), vb.1. A manifesta. – 2. A descoperi, a revela. – 3. A se informa, a-și da seama, a se impune. – 4. (Mold., Trans.) A adulmeca, a urmări, a cerceta. Sl. obličiti „a manifesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 469; Tiktin). Sec. XVI, înv., în afară de ultimul sens. – Der. oblicitor, s. m. (înv., denunțător).

Intrare: oblicit
oblicit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblicit
  • oblicitul
  • oblicitu‑
  • oblici
  • oblicita
plural
  • obliciți
  • obliciții
  • oblicite
  • oblicitele
genitiv-dativ singular
  • oblicit
  • oblicitului
  • oblicite
  • oblicitei
plural
  • obliciți
  • obliciților
  • oblicite
  • oblicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: oblici
  • silabație: o-bli-ci info
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oblici
  • oblicire
  • oblicit
  • oblicitu‑
  • oblicind
  • oblicindu‑
singular plural
  • oblicește
  • obliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblicesc
(să)
  • oblicesc
  • obliceam
  • oblicii
  • oblicisem
a II-a (tu)
  • oblicești
(să)
  • oblicești
  • obliceai
  • obliciși
  • obliciseși
a III-a (el, ea)
  • oblicește
(să)
  • oblicească
  • oblicea
  • oblici
  • oblicise
plural I (noi)
  • oblicim
(să)
  • oblicim
  • obliceam
  • oblicirăm
  • obliciserăm
  • oblicisem
a II-a (voi)
  • obliciți
(să)
  • obliciți
  • obliceați
  • oblicirăți
  • obliciserăți
  • obliciseți
a III-a (ei, ele)
  • oblicesc
(să)
  • oblicească
  • obliceau
  • oblici
  • obliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblici, oblicescverb

învechit popular
  • 1. tranzitiv Descoperi, dibui, găsi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E mîța de la vecina, Că mi-a oblicit slănina. MARIAN, S. 136. DLRLC
    • format_quote Au început ei a se văiera pentru că le era frică să nu-i oblicească cineva. SBIERA, P. 5. DLRLC
    • format_quote Mîndro, de dragostea noastă Răsărit-a pom în coastă... Dușmanii l-au oblicit, Cu securile-au ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A prinde de veste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu socot că are o pricină, de aceea întîrzie. – Știi ceva? ai oblicit ceva? SADOVEANU, B. 39. DLRLC
    • format_quote Finii și vecinii, Dacă-mi obliciră Ce vrea lelea Firă, Mi se învoiră. COȘBUC, P. II 152. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Mărculeț s-a dus de-acasă, Și turcu a d-oblicit... Și rău l-a batjocorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. DLRLC
    • format_quote Oblicind din nou despre sosirea boierilor pribegiți, cu oaste, Chiajna... nu se turbură prea mult. ODOBESCU, S. I 115. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.