2 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBIECTIVARE, obiectivări, s. f. Faptul de a (se) obiectiva. – V. obiectiva.
OBIECTIVARE, obiectivări, s. f. Faptul de a (se) obiectiva. – V. obiectiva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obiectivare sf [At: PERPESSICIUS, M. III, 143 / P: o-biec~ / Pl: ~vări / E: obiectiva] 1-2 Considerare a ceva ca fiind obiectiv (1, 3). 3-4 Dobândire de caracter obiectiv (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIECTIVARE s.f. Acțiunea de a (se) obiectiva și rezultatul ei. ♦ Categorie filozofică și estetică desemnînd acțiunea de transformare a forțelor, aptitudinilor, gîndirii umane în rezultate cu o existență obiectivă. [< obiectiva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIECTIVARE s. f. faptul de a (se) obiectiva. ◊ acțiunea de transformare a capacităților fizice, intelectuale, volitive ale omului în produse cu existență obiectivă. (< obiectiva)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBIECTIVA, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existență obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBIECTIVA, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existență obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obiectiva [At: ȘĂINEANU / P: o-biec~ / Pzi: ~vez / E: fr objectiver] 1 vt (Rar) A considera ceva ca fiind obiectiv (1). 2 vr A căpăta caracter obiectiv (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIECTIVA vb. I. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca existînd în afară de conștiința omului și independent de ea. ♦ refl. A deveni obiectiv. [Cf. fr. objectiver].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIECTIVA vb. I. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existență obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1). II. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< fr. objectiver)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A OBIECTIVA ~ez tranz. (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face să se obiectiveze. /<fr. objectiver
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OBIECTIVA pers.3 se ~ează intranz. (despre gînduri, planuri etc.) A se transforma în ceva obiectiv, real. /<fr. objectiver
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obiectivà v. 1. a considera ca obiectiv; 2. a realiza o ideie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*obĭectivéz v. tr. (d. obĭectiv). Rar. Consider ca obiectiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obiectivare (desp. -biec-) s. f., g.-d. art. obiectivării; pl. obiectivări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obiectivare (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivării; pl. obiectivări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
obiectivare s. f. (sil. -biec-; mf. ob-), g.-d. art. obiectivării; pl. obiectivări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obiectiva (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. obiectivez, 3 obiectivează; conj. prez. 1 sg. să obiectivez, 3 să obiectiveze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obiectiva (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
obiectiva vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectivez, 3 sg. și pl. obiectivează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OBIECTIVÁRE (< obiectiv) s. f. Categorie prin care se desemnează, în filozofia marxistă, transformarea forțelor, aptitudinilor și gândirii omenești în procesul muncii sau, în genere, în cursul oricărei activități creatoare de valori, în produse de existență obiectivă. Hegel a dezvoltat problematica o. în planul relației dialectice subiect-obiect, al acțiunii transformatoare a subiectului în raport cu obiectul, dar, în opoziție cu Marx, a identificat o. cu înstrăinarea, reificarea, iar activitatea o prezenta ca pe ceva care, prima oară, își generează conținutul din ideea absolută.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-biec-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: o-biec-ti-va
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
obiectivare, obiectivărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) obiectiva. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Categorie filozofică și estetică desemnând acțiunea de transformare a forțelor, aptitudinilor, gândirii umane în rezultate cu o existență obiectivă. DN
-
etimologie:
- obiectiva DEX '09 DEX '98 DN
obiectiva, obiectivezverb
- 1. A considera un lucru ca obiectiv; a transforma în valori cu existență obiectivă. DEX '09 DEX '98 DN
- sinonime: obiectiviza
-
etimologie:
- objectiver DEX '09 DEX '98 DN