opțiuni
  • info

11 definiții pentru obiectiva

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIECTIVA, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existență obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.

OBIECTIVA, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existență obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.

obiectiva [At: ȘĂINEANU / P: o-biec~ / Pzi: ~vez / E: fr objectiver] 1 vt (Rar) A considera ceva ca fiind obiectiv (1). 2 vr A căpăta caracter obiectiv (3).

OBIECTIVA vb. I. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca existînd în afară de conștiința omului și independent de ea. ♦ refl. A deveni obiectiv. [Cf. fr. objectiver].

OBIECTIVA vb. I. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existență obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1). II. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< fr. objectiver)

A OBIECTIVA ~ez tranz. (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face să se obiectiveze. /<fr. objectiver

A SE OBIECTIVA pers.3 se ~ează intranz. (despre gînduri, planuri etc.) A se transforma în ceva obiectiv, real. /<fr. objectiver

obiectivà v. 1. a considera ca obiectiv; 2. a realiza o ideie.

*obĭectivéz v. tr. (d. obĭectiv). Rar. Consider ca obiectiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obiectiva (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. obiectivez, 3 obiectivează; conj. prez. 1 sg. să obiectivez, 3 să obiectiveze

obiectiva (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivează

obiectiva vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectivez, 3 sg. și pl. obiectivează

Intrare: obiectiva
  • silabație: o-biec-ti-va info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obiectiva
  • obiectivare
  • obiectivat
  • obiectivatu‑
  • obiectivând
  • obiectivându‑
 singular plural
  • obiectivează
  • obiectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obiectivez
 (să)
  • obiectivez
  • obiectivam
  • obiectivai
  • obiectivasem
a II-a (tu)
  • obiectivezi
 (să)
  • obiectivezi
  • obiectivai
  • obiectivași
  • obiectivaseși
a III-a (el, ea)
  • obiectivează
 (să)
  • obiectiveze
  • obiectiva
  • obiectivă
  • obiectivase
plural I (noi)
  • obiectivăm
 (să)
  • obiectivăm
  • obiectivam
  • obiectivarăm
  • obiectivaserăm
  • obiectivasem
a II-a (voi)
  • obiectivați
 (să)
  • obiectivați
  • obiectivați
  • obiectivarăți
  • obiectivaserăți
  • obiectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • obiectivează
 (să)
  • obiectiveze
  • obiectivau
  • obiectivară
  • obiectivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obiectiva, obiectivezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.