obcină, obcini, (opcină), s.f. – Culme, coamă de deal: „Pă cel vârvuț de obcină, / Este-o cruce de cetină” (Bilțiu, 2006: 96). ♦ (top.) Obcina, deal în Bârsana, Botiza, Dragomirești, Nănești, Glod, Poienile Izei, Săcel, Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din sl. občina (DEX, MDA), cf. ceh. občina „imaș comunal” (Șăineanu, Scriban).