NĂPÎRLIT, -Ă, năpîrliți, -te, adj. (La animale; despre păr, pene, piele etc.) Căzut de pe corp. Făt-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv și pintenog... cu părul năpîrlit de bătrînețe. POPESCU, B. II 10. ♦ (Despre animale sau părți ale corpului lor) Care și-a lepădat părul, penele sau pielea. Începu să scarpine grumazul năpîrlit al bivolului. GALAN, B. I 115.