NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NONȘALÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nongalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NONȘALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NONȘALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NONȘALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nonșalánt adj. m., pl. nonșalánți; f. sg. nonșalántă, pl. nonșalánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink