nomenclatură sf [At: HELIADE, O. II, 382 / Pl: ~ri, (îvr) ~re / E: fr nomenclature, lat nomenclatura, ger Nomenklatur] 1 Ansamblu de termeni specifici unui domeniu științific, tehnic, artistic etc. organizați metodic, de obicei alfabetic Si: terminologie. 2 Metodă de clasare a nomenclaturii (1). 3 Listă, catalog etc. cu nume proprii, titluri de opere, denumiri ale obiectelor dintr-un anumit domeniu, organizate într-un anumit fel. 4 (Rar) Totalitate a termenilor care alcătuiesc un dicționar. 5 (Spc) Schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor, pe funcții, sau a instituțiilor care se află în subordinea, sub tutela sa. 6 (Spc) Schemă de organizare a Partidului Comunist, conținând enumerarea subdiviziunilor și conducătorilor acestora. 7-8 (Spc) Calificativ dat unei persoane, unui grup social care este cuprins într-o nomenclatură (5-6). 9 (Îs) ~ra conturilor Tablou cu denumirea tuturor conturilor evidenței contabile care se folosesc în întreprinderile, organizațiile economice și în instituțiile bugetare.