NISIPIȘ, nisipișuri, s. n. Loc acoperit cu nisip. Uraganu-acum aleargă pîn’ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste cîmpii cei odată înfloriți. EMINESCU, O. I 45. (În forma năsipiș) Copiii petreceau la un loc. Se scăldau la năsipișuri, în apa domoală. SADOVEANU, O. VIII 135. – Variantă: (regional) năsipiș s. n.