NIMFĂ ¹, nimfe, s. f. (În mitologia greco-romană) Divinitate feminină despre care se credea că locuiește în izvoare, păduri etc. și personifica puterea acestor locuri. Ar fi crezut cineva că vede o scăldătoare a nimfelor din mitologie. BOLINTINEANU, O. 303. Ca o nimfă pînditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sînul ei atrage călătorii fericiți. ALECSANDRI, P. III 49. ♦ Fig. Fată tînără și frumoasă. Cînd ne pregăteam să plecăm, își făcu apariția o nimfă cu păr castaniu. IBRĂILEANU, A. 81. Ne întoarserăm dar acasă să primim grațioasele nimfe ce trebuiau să vie. BOLINTINEANU, O. 391.