nichel sn [At: J. CIHAC, I. N. 404/8 / V: (reg) anicli, ~căl, ~călă sf, ~er, ~chil, nicl, ~cli, nihel^[1] / E: ger Nickel, fr nickel] Metal alb-cenușiu, lucios, maleabil și ductibil, puțin oxidabil, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a obiectelor de uz casnic, a aparatelor de laborator și de chirurgie, a monedelor etc. corectat(ă)