NEVOÍRE s. v. cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nevoíre, nevoíri, s.f. (înv.) 1. necesitate. 2. chin, suferință. 3. greutate, dificultate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEVOÍ ~iésc tranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEVOÍ vb. a constrânge, a forța, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forța, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezista, sforța, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nevoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nevoiésc, imperf. 3 sg. nevoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nevoiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink