NEIMITABIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Care nu poate fi imitat, reprodus; incomparabil. Neasemuitul dar ce are autorul, dar excepțional, care-l va face neimitabil, fără pereche. GHEREA, ST. CR. I 9. Ne arătau în scrierile lor neimitabila frumuseță a limbii. NEGRUZZI, S. I 334.