negustorie sf [At: ZANNE, P. V., 445 / Pl: ~ii / E: negustor + -ie] 1 Activitate economică privind circulația mărfurilor, realizată prin schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare Si: comerț, negoț, (îvp) neguțătorie (1), (tcî) pazarlâc. 2 Afacere. 3 Întreprindere comercială. 4 (Ccr; rar) Prăvălie. 5 (Înv) Marfă.