neconsolat, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 295 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + consolat] 1 (D. oameni) Care nu s-a consolat. 2 (Pex; d. oameni) Care nu poate fi consolat Si: inconsolabil, nemângâiat (1). 3 (D. dureri, suferințe) Care nu poate fi potolit. 4-5 (Îe) Sunt ~ ! Formulă prin care cineva își exprimă regretul, consternarea față de o întâmplare neplăcută (de care se simte răspunzător).