navetă (spațială) s. f. (astr.) Vehicul care asigură legătura între Pământ și o stație orbitală; navă reutilizabilă ◊ „Vineri a fost experimentat cu succes primul zbor liber al navetei spațiale americane «Enterprise» alcătuită din avionul purtător, un Boeing 747, și naveta propriu-zisă.” Sc. 13 VIII 77 p. 6. ◊ „NASA a cerut Congresului american să aprobe construcția unei a cincea navete spațiale, afirmând că numărul actual al celor existente (patru) nu poate satisface solicitările.” R.l. 26 II 82 p. 6; v. și Sc. 14 VIII 77 p. 6, R.l. 26 II 79 p. 6; v. și circumterestru, preselecționa, Spacelab (din fr. navette [spatiale]; DMN 1970; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)