NATIV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. Din naștere, înnăscut; natural, firesc. Cătălin era fermecător la vorbă, avea o ușurință rară să traducă gîndurile în imagini... și o pătrundere nativă a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 44. 2.(Mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pămîntului necombinat cu alte substanțe; pur. Cuprul se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații chimice. ▭ Într-o regiune mai lăturașă... a găsit un obiect de aramă nativă. ODOBESCU, S. II 422.