Definiția cu ID-ul 503657:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
narghilea (narghilele), s. f. – Pipă turcească. – Mr. narghile. Tc. (per.) nargile (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1556), cf. ngr. ναργελές, bg. nargele, sb. nargila. – Der. narghelegiu, s. m. (înv., slugă la palat care prezenta domnului narghileaua).