narghilea sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 194 / V: ~ghel~ / Pl: ~ele / E: tc nargile] Lulea de tip oriental, prevăzută cu o țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat.

NARGHILEA, narghilele, s. f. Lulea de origine orientală, prevăzută cu o țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată prin care trece fumul, înainte de a fi inspirat. Narghileaua portativă a perșilor. ODOBESCU, S. II 296. Dulcea atmosferă de plante aromate Ce ard în cățulete prin colțuri aninate Unind cu-a narghilelei narcotice parfumuri. ALECSANDRI, P. III 384. Greaca... chemă pe țigancă și-i porunci să aducă: două cafele, două dulcețe, un ciubuc și o narghilea. FILIMON, C. 100. – Variantă: narghelea (GHICA, S. 388) s. f.

NARGHILEA ~ele f. Lulea orientală, având un tub lung, al cărui capăt de jos comunică cu un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. /<turc. nargile

narghileá f., pl. ele (turc. nargile, d pers. nargil, nucă de cocos). Lulea din care fumează Orientaliĭ, compusă dintr’o butelie (odinioară o nucă de cocos), plină cu apă parfumată pe care o străbate fumu tras pintr’un tub lung de vre-o doĭ metrĭ. – Vechĭ narghelea.

narghelea sf vz narghilea

NARGHELEA, NARGHILEA (pl. -Iele) sf. Lulea orientală cu o țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos e fixat de un vas cu apă parfumată prin care trece fumul (🖼 3315): el mi-a făcut cinstea a-mi aduce nargheleaua, cînd am trecut odată prin Smirna (I.-GH.); felengelele de cafea, ciubucele și narghilelele joacă roluri însemnate în acea sală (ALECS.) [tc. nargilé].

NERGHELEA = NARGHILEA.

nargheleà f. lulea orientală cu țeava lungă în care fumul trece prințr’un vas cu apă parfumată: el mi-a făcut cinstea a-mi aduce nargheleaua GHICA. [Turc. NARGHILÉ, din NARGHIL, nucă de cocos (din care consta la început vasul narghelelii)].

narghilea s. f., art. narghileaua, g.-d. art. narghilelei; pl. narghilele

narghilea s. f., art. narghileaua, g.-d. art. narghilelei; pl. narghilele, art. narghilelele

narghilea s. f., art. narghileaua, g.-d. art. narghilelei; pl. narghilele

narghilea

narghilea, -lele.

narghilea (narghilele), s. f. – Pipă turcească. – Mr. narghile. Tc. (per.) nargile (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1556), cf. ngr. ναργελές, bg. nargele, sb. nargila. – Der. narghelegiu, s. m. (înv., slugă la palat care prezenta domnului narghileaua).