NARCÓZĂ (< fr., germ. {i}; {s} gr. narkosis „amorțire”) s. f. Stare de suspendare temporară a sensibilității, mobilității și cunoștinței, provocată artificial prin acțiunea narcoticelor asupra centrilor nervoși. N. se folosește în special ca metodă de anestezie generală în chirurgie. ◊ N. hiperbarică = sindrom întâlnit, mai ales, la scafandri, manifestată printr-o stare de excitație și euforie, dar și prin tulburări senzoriale, cauzat de timpul prea îndelungat petrecut în adânc.