naiadă, naiade s. f. (În mitologia greacă) Nimfă a izvoarelor, fântânilor și apelor curgătoare, fiică a lui Zeus sau Okeanos. veșnic tinere și frumoase, naiadele erau înzestrate cu darul profeției și dețineau tainele apelor tămăduitoare și ale vindecărilor miraculoase. – Din fr. naïade (< gr. Naias).