MĂȘTIHOÁIE s. f. (Ban. și Transilv.) Mamă vitregă. Cf. MARIAN, O. I, 14. Mășcioaia cînd i-o dete [turta], îi porunci așa aspru că iarăși așa întreagă să o aducă. F (1 891), 156, cf. VAIDA, ALR II/I h 133, 154, 157, A III 13, MAT. DIALECT. I, 261, LEXIC REG. 71. - Pl.: măștihoaie. – Și: măștioáie (H XVIII 146), măștehoáie (ALR II/I h 133; pl. măștehoi : ib.) s. f. – Maștihă + suf. -oaie.