MĂTREAȚĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. Din cînd în cînd se întorcea spre un domn civil... în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreață pe umeri. C. PETRESCU, Î. II 72. 2. (Bot.) Mătasea-broaștei. Acum scot [broaștele] din mătreață numai ochii ficși și gurile lor rotunde și dezgustătoare. C. PETRESCU, Î. II 33. Au dat de o fîntînă plină de buruiene și de mătreață. SBIERA, P. 206. ◊ Compus: mătreață de arbori = un fel de lichen care crește mai cu seamă pe brazi, atîrnînd de crengile acestora ca niște firișoare alburii (Usnea barbata).